Monografie Suceviţa

Comuna Suceviţa este aşezată într-o zonă mirifică, la confluenţa Obcinei Mari cu Depresiunea Rădăuţilor, străjuită de frumoasele piscuri ale Furcoiului, Poiana Tărşcior, Poiana Ovăzului şi Palma. Localitatea Suceviţa are o suprafaţă de 89 km şi reprezintă un unicat inegalabil, demn de invidiat pentru cei care vin să o viziteze.
Comuna Suceviţa este acoperită în majoritate de codri seculari, preponderent de conifere, iar aerul curat al acestei regiuni a atras şi continuă să atragă numeroşi turişti.
Bazele moderne de cazare şi agrement care s-au ridicat în localitate o fac tot mai atractivă şi mai interesantă. Dorinţa autorităţilor de a fi alături prin nou, util şi modern se înscrie în mod firesc în efortul de promovare a zonei.
Comuna Suceviţa face parte din  aşezările foarte cunoscute ale României, în primul rând datorită Mănăstirii Suceviţa, care a dat de altfel şi numele localităţii. Mănăstirea Suceviţa încheie capitolul glorios al artei moldoveneşti din secolele XV- XVI şi, spre deosebire de monumentele care o preced, ea nu mai reprezintă opera unui ctitor, ci a unei familii de boieri care a dat ţării un mitropolit şi doi domnitori: Movileştii.
Între anii 1582- 1586, când fraţii Movilă ajung sfetnici de încredere ai voievodului Petru Şchiopul, începe să se înalţe un ansamblu monahal de mari proporţii. Ieremia Movilă, fost vornic în divanul lui Petru Şchiopul şi domn al Moldovei din 1595 până la moartea sa în 1606, este considerat drept principalul ctitor al incintei de piatră al mănăstirii.  
Incinta Mănăstirii Suceviţa este aproape pătrată, cu laturile de 100x104m. Zidurile groase de cca 3m sunt construite din piatră brută cu mortar şi au o înălţime de 6m, iar cele 4 turnuri de colţ şi unul de intrare pe latura de nord sporesc impresia de cetate medievală. În turnul clopotniţă se pastrează două clopote comandate de Ieremia Movilă pentru Mănăstirea Suceviţa şi au imprimate prin turnare scena Învierii Domnului care ilustrează hramul Mănăstirii şi stema Moldovei, împreună cu blazonul familiei Movilă: două săbii încrucişate.
Pictura lui Ion şi Sofronie încântă până în zilele noastre şi invită pe privitori la folositoare reflecţii, deschizându-se ca o uriaşă Biblie ilustrată, care se cere a fi citită filă cu filă. Caracterul narativ şi pitoresc se descifrează din întregul univers de imagini pe care îl desfăşoară pictura bisericii Mănăstirii Suceviţa. Din aceste trăsături stilistice, frescele Suceviţei poartă marca de necontestat a originalităţii în ansamblul artei moldoveneşti din secolul al XVI-lea.
O particularitate a picturii de la Suceviţa o reprezintă dominanta sa cromatică: „verdele de la Suceviţa”, care se evidenţiază printr-o multitudine de nuanţe cromatice, armonizându-se cu verdele pădurilor şi al păşunilor care înconjoară Mănăstirea.

Prezentare proiect

Obiectivul general al proiectului este promovarea ecoturistica a zonelor Sucevita si Voloca, a traditiilor, obiceiurilor si obiectivelor turistice din zona, precum si facilitarea comunicarii transfrontaliere prin consolidarea legaturilor durabile in domeniul turismului, intre comunitatile romana si ucraineana.
Activitatile proiectului corespund obiectivelor si prioritatilor programului, si anume contribuie la extinderea si cresterea calitatii ofertei din sectorul turistic cu perspectiva transfrontaliera, contribuie la dezvoltarea durabila a sectorului turistic in ambele parti ale granitei si la dezvoltarea cooperarii transfrontaliere in vederea relevarii mostenirii comune socio-culturale, legata de istoria, traditiile, obiceiurile si mediu local. [ mai mult ]

Galerie foto